Nunta
Sa te duci singur la o nunta e in general o idee rea. Dar nu e ca si cum ai avea de ales; mai ales cand mirele sau mireasa iti e apropiat. Iti va tine cineva companie sau nu, e prea important pentru tine sa fii la nunta prietenului sau prietenei tale. Dar cine stie pe cine intalnesti la petrecere, nu? Oameni de varsta ta imbracati elegant vor fi la tot pasul amintindu-ti cat de puternic te pot atrage persoanele frumoase fara sa le cunosti absolut deloc.
Din cand in cand, noii casatoriti isi fac timp sa te viziteze si sa faca poze cu tine. Te uiti la ei si te intrebi cum se simt inauntru atunci cand iti zambesc. Fericiti? Usurati ca a trecut corvoada ce a implicat-o pregatirea nuntii? Entuziasmati pentru viitor? Bucurosi ca esti tu aici, alaturi de ei? Ingrijorati in privinta banilor?
Convenabil, filmele tind sa ne arate doar partea magica a nuntii. Sunt aratate doar iubirea, fericirea in cuplu si o subtila priveliste catre o viata fara griji. Dar nu e chiar asa, nu? Cum ar fi sa nu te poti casatori cu persoana iubita pentru ca tu nu esti inca gata (majoritatea nu suntem gata, dar acum ma refer la bani, la o situatie financiara stabila)? Pentru ca nu ai invatat indeajuns de bine, pentru ca nu ai muncit indeajuns de mult, pentru ca ti-a pasat doar de petreceri, jocuri sau whatever?
"And they'll meet one day far away and say:
'I wish I was something more'
And they'll meet one day far away and say:
'I wish I knew you, I wish I knew you before"
^
|
| Spune Amy Macdonald.
Si are dreptate. Majoritatea asteptam sufletul pereche sa ne faca sa vrem sa devenim mai mult decat suntem si abia atunci sa facem ceva in privinta asta. Dar daca il intalnim tarziu? Si vrem sa intemeiem o familie si sa ii oferim mai mult? Ce facem atunci? Va trebui sa amanam, sa luam ca sigur atat timpul pe care-l avem cat si pe cel de langa noi. E un mesaj catre toti cei care punem intalnirea iubirii pe planul intai iar implinirea de sine, completarea persoanei care suntem, implinirea propriilor vise si planuri, undeva printr-un sertar, neimportante.
Din cand in cand, noii casatoriti isi fac timp sa te viziteze si sa faca poze cu tine. Te uiti la ei si te intrebi cum se simt inauntru atunci cand iti zambesc. Fericiti? Usurati ca a trecut corvoada ce a implicat-o pregatirea nuntii? Entuziasmati pentru viitor? Bucurosi ca esti tu aici, alaturi de ei? Ingrijorati in privinta banilor?
Convenabil, filmele tind sa ne arate doar partea magica a nuntii. Sunt aratate doar iubirea, fericirea in cuplu si o subtila priveliste catre o viata fara griji. Dar nu e chiar asa, nu? Cum ar fi sa nu te poti casatori cu persoana iubita pentru ca tu nu esti inca gata (majoritatea nu suntem gata, dar acum ma refer la bani, la o situatie financiara stabila)? Pentru ca nu ai invatat indeajuns de bine, pentru ca nu ai muncit indeajuns de mult, pentru ca ti-a pasat doar de petreceri, jocuri sau whatever?
"And they'll meet one day far away and say:
'I wish I was something more'
And they'll meet one day far away and say:
'I wish I knew you, I wish I knew you before"
^
|
| Spune Amy Macdonald.
Si are dreptate. Majoritatea asteptam sufletul pereche sa ne faca sa vrem sa devenim mai mult decat suntem si abia atunci sa facem ceva in privinta asta. Dar daca il intalnim tarziu? Si vrem sa intemeiem o familie si sa ii oferim mai mult? Ce facem atunci? Va trebui sa amanam, sa luam ca sigur atat timpul pe care-l avem cat si pe cel de langa noi. E un mesaj catre toti cei care punem intalnirea iubirii pe planul intai iar implinirea de sine, completarea persoanei care suntem, implinirea propriilor vise si planuri, undeva printr-un sertar, neimportante.
Ar trebui sa ne gandim ca viata se intampla acum iar nunta, atunci cand va fi ea, va insemna (pe langa iubire, fericire, minune) curajul de a-ti asuma responsabilitati si de a intemeia o familie. Iubirea este deajuns. Dar doar presupunand ca o lasi sa te inspire, sa te motiveze inca dinainte sa o intalnesti.
A scrie e placerea multora. Nu voi pretinde ca sunt singurul cu acest hobby.
Eu scriu despre viata mea, caci doar despre a mea mai stiu cateva lucruri. Scriu despre bune si despre rele, despre intrebari si raspunsuri, probleme si solutii, despre intamplate si neintamplate inca.
Scriu despre lucruri reale, chiar daca uneori le infasor in imaginatie. Va invit sa-mi ganditi gandurile, sa le puneti pe un cantar care nu fura si sa mi le dati la schimb pe ale voastre, desigur, in timp ce toti ceilalti le citesc.
Bogdan Ghiorghiu.
Bl4ck_october@yahoo.com