Gândurile mele

,,Gândeşte, căci tot ceea ce vei crea vreodată va începe cu un gând."

Doar nu uita să treci la fapte.

Spiritul mării

postat de bogdanghiorghiu in 2010-11-13 20:36
Plecasem să mă plimb pe lângă mare,
Picioarele-mi desculţe pe nisip,
Invitat parcă de vechiul soare
Ce apunea solemn ca-n orice altă zi.

Şi mă plimbam ca să-mi alerge gândul
Departe de-o mâhnire avută-n acea zi
Ce părea c-ar fi putut opri Pământul
Acum nu-mi pare absolut nimic.

Căci după un minut sau două, nu mai ştiu
Ridicându-mi ochii către asfinţit
Mai splendidă decât lucitorul auriu
În marea liniştită, un înger am zărit.

Era o fată într-o rochie de zăpadă.
Era în mare, cu apa până la genunchi.
Stătea acolo, singură şi nemişcată
Privindu-mă suav, atunci ea mi-a surâs.

Puteam să jur că o ştiam de veacuri
Totul la ea-mi părea bizar de cunoscut
A început cuvinte neînţelese să-mi vorbească
M-am apropiat de ea... dar ea a dispărut.

Cine a fost? De ce s-a dus?
M-am întrebat neîncetat în acea noapte
Cum de există ceva aşa frumos
Şi ce-am făcut să merit să se-arate?

De-atunci, privirea ei mi-a fost lumină
Şi surâsul, adăpost pe vreme grea.
De ele-mi aminteam la rău şi bine
Şi-n fiecare chip o căutam pe ea.

Şi nicio fată nu am mai găsit frumoasă
Din toate cât există pe Pământ.
Mă gândeam la ea, credeam că mă veghează
Privindu-mă aşa cum o făcea atunci.

Din ziua aceea la apus
A trecut atâta vreme.
Dar încă mai visam acel surâs
Şi gândul nu-nceta s-o cheme.

Am început adesea să mă plimb pe plajă
Singur în timp ce soarele în mare se scălda.
Dar nemaivăzând-o pe fată niciodată
Am hotărât să aflu mai multe despre ea.

În scopul ăsta, viaţa mea am dăruit
Zecilor de cărţi, mai vechi sau mai recente.
Am căutat pân-am găsit într-un sfârşit
Răspunsul printre mituri şi legende:

"Se spune că o dată la un veac
Când soarele s-a cufundat în mare
Un spirit antic, o fată îmbrăcată-n alb
Unui bărbat ales de ea apare.

Amar de-aceia carora le iese-n cale!
De-acei ce cad fatal în vraja frumuseţii ei!
Nimeni până acum nu a găsit scăpare
Ferice n-a mai fost niciunul dintre ei."

Atunci inima-mi s-a sfărâmat deodată
O durere continuă ce şi acum o am.
Am fost blestemat ca să iubesc o fată
Fără speranţă, toată viaţa mea.

Şi azi sunt alb şi tot ies să mă plimb pe plajă
Picioarele-mi bătrâne desculţe pe nisip
Şi râd de-acea mâhnire ce o aveam odată
Ah, Doamne, cum nu era nimic!

După o viaţă-ntreagă de sperat fără folos
Îmi dau seama, cartea a avut dreptate.
Dar cum de există ceva aşa frumos?
Şi ce-am făcut să merit să se-arate?

Mă mai gândesc şi astăzi la frumoasă
Şi la bărbaţii aceia ce i-a nefericit.
Oftez bătrân privind spre marea vastă.
Sunt singur şi mă simt atât de mic...

Comentarii

1

de Lore'

2010-11-14 20:29

Mai ai pasta in pix? :d
Hartie vad ca mai este!

Foarte frumoase versurile!

2

de bogdanghiorghiu

2010-11-14 20:34

eu sper sa mai am :P

sarumana, Lore!

3

de adita

2011-02-27 20:45

fara cuvinte...

4

de Bogdan G.

2011-02-27 22:49

Presupun cu indrazneala ca e de bine commentul tau si iti multumesc pentru el :)


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile

 
Termeni si Conditii de Utilizare