Gândurile mele

,,Gândeşte, căci tot ceea ce vei crea vreodată va începe cu un gând."

Doar nu uita să treci la fapte.

Ambitia

postat de bogdanghiorghiu in 2011-03-11 17:56
Ştiţi ce sentiment e mai greu decât regretul că nu ai făcut ceva? Regretul că nu ai făcut mai multe cevauri adunate în timp...

Dar ştiţi ce e mai greu decât sentimentul că ţi-ai irosit viaţa? Şi că e prea târziu să iei drumul pe care tu dintotdeauna ai vrut să-l iei, doar că nu ai trecut niciodată la fapte? Eu nu.

Şi mă gândesc că dacă am fi mereu prezenţi şi raţionali, totul ar fi aşa de simplu! Încercăm sau trăim cu gândul dureros că nici măcar nu am încercat. Pff, nici măcar nu o putem numi alegere! Am avea cu toţii numai vieţi împlinite!
Însă nu putem fi mereu prezenţi şi raţionali. Nu suntem roboţi. Din când în când vom fi distraşi, obosiţi sau leneşi. E omenesc. Iar ambiţia... înseamnă doar cât de repede şi des ne reluăm drumul.

"Încearcă, încearcă, şi apoi vezi tu ce-o mai fi...". Da, da, da, am înţeles şi am mai auzit asta înainte. Dar "a încerca" trebuie să fie doar prima parte. Nu trebuie să fie îndeajuns. A doua parte e să reuşeşti. Ce vrei să scrie pe piatra ta funerară?
" Aici se odihneşte (numele tău). A fost un om care a încercat."

E absolut uluitor câţi oameni visează să facă atâtea lucruri fabuloase şi se mulţumesc doar cu încercatul. Îşi consideră visul acela "destul de împlinit" doar pentru că au încercat şi au eşuat.

Eu văd ambiţia ca fiind de două feluri...
Primul fel e ambiţia de faţadă. Şi oau, cât de des o întâlnesc! Cât de mulţi oameni susţin că au atâta ambiţie să facă atâtea lucruri, dar de fapt sunt doar nişte poveşti spuse sinelui şi prietenilor ca să simtă că au un rost în viaţă! Doar nişte metode uşoare şi comode ca să simtă şi ei că sunt speciali!
Că până la urmă cine vrea să fie banal în secolul lui Harry Potter? Toţi suntem decişi să credem că suntem speciali şi că avem un potenţial uriaş care cu siguranţă va fi atins în viitor. De asta au şi atâta succes filmele şi cărţile care exploatează ideea "personajului cu destin măreţ". Că lumea tânjeşte să se identifice cu ele.

Şi ambiţia asta de faţadă se va termina. Cum? Păi va scădea treptat şi va fi înlocuită de o altă concepţie ignorantă, aşa-numitul "realism".
Hai să spunem că un tânăr fotbalist îşi doreşte să fie ca Lionel Messi. La început îşi vede visul absolut "împlinibil", chiar uşor de împlinit. Peste doi ani realizează şi recunoaşte că e mult de muncă, că va fi mai dificil decât credea. Şi în final, peste alţi doi ani va spune că visul lui nu a fost realist în primul rând. Că realist de fapt înseamnă că totul e bine aşa cum e - oricum nu ar fi putut niciodată să îl ajungă pe Messi.
...Ce mai e de spus?

Mă întreb şi eu: cine poate să spună exact ce e realist şi ce nu? Cine poate să îmi jure că ştie tot ce e posibil şi imposibil? Să vină la mine acel om care îmi dovedeşte că ştie ce înseamnă realitate şi ce înseamnă vis absolut imposibil! Şi mă declar umilit şi îi mănânc papucii pe loc!
Există atâtea persoane care îşi zic că ştiu ce e realist şi ce nu şi apoi se autosabotează din cauza asta! Şi ele nu au petrecut nici măcar un minut gândindu-se la adevăratul şi infinit de îngustul sens al cuvântului "imposibil".

Al doilea fel de ambiţie e cea intrinsecă. Care există prin sine înseşi înăuntrul unor persoane norocoase şi "arde" independent de eventualele recompense, obstacole, influenţe sau distracţii. Aceste persoane nu simt nevoia să se laude cu ambiţia lor căci pur şi simplu nu ar fi nişte laude care le-ar da prea multă satisfacţie. Şi se declar mulţumite atunci când văd că au reuşit, nu doar pentru că au încercat. Aceste persoane au admiraţia mea.

Se spune că geniul e 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie. Şi cu puţine lucruri sunt mai mult de acord decât sunt cu fraza asta.

Şi spuneţi voi ce vreţi... dar văitatul cum că nu crezi că ai acel 1% inspiraţie e de fapt doar o scuză să fugi de transpiraţie. O scuză penibilă, dar care îţi spune că e în regulă să rămâi leneş şi neambiţios. Ş-aşa ambiţia nu e realistă.

Comentarii

1

de iulia

2011-03-11 20:12

:).. multumesc pentru impuls! :d te-as lua acasa sa-mi "dai cate o palma" de fiecare data cand ma gandesc sa renunt la ceva, sa nu mai am timp astfel sa o si fac :">.. te-am inspirat cumva..? :-"

2

de bogdanghiorghiu

2011-03-13 17:52

Nu ma poti lua doar tu acasa... trebuie sa ma imparti cu lumea, imi pare rau.

3

de iulia

2011-03-13 22:37

totul sau nimic! :D

4

de clarita

2011-04-27 10:08

Hello everybody...I'm back!!!
Voi incepe prin a-mi cere scuze pt absenta mea de vreo...2 ani(?!) si pt cei care nu ma cunosc(yet) ma numesc Irina si "clarita" e numele fiicei mele nenascute-alte info pe parcurs.
I knooow the feeling...de mai multe ceva-uri nefacute...dar faza cu irositul vietii si drumul gresit....hmmmm...momentan noi avem in jur de 20 si,dar daca am vb ipotetic despre o pers de vreo 30 si,pai cred ca ar ajunge la Socola daca ar gandi ca si-a irosit viata prin simplul fapt ca nu a putut / nu a avut ambitia catre a face exact acel lucru pe care mereu a visat.Avem nevoie de un strop de auto critica in noi sa vedem intr-un moment de luciditate situatia dpdv obiectiv...cat de bine 'om putea.
Acum oscilez intre 2 idei:
1-sa mai cobori standardele cu timpul daca realizezi ca nu esti la inaltimea visului/idealului propus
2-sa perseverezi in a te autodepasi,fiind mereu concentrat pe telul tau
Ideea 1 ar suna ca renunti prea usor si ideea 2 ca esti un obsedat. Eu in maj situatiilor prefer calea de mijloc :d
Misto faza cu R:I:P:...dar eu as zice "Aici se odihneste omul care a incercat de toate in viata!"

In privinta "ambitiei de fatada",mai Bogdanele,eu zic ca-i bine de o au si pe aia...decat NADA. Imagineaza-ti o pers care nici macar sa se fi auto-ambitionat in gand...sau asa trancanind cu prietenii,sa faca ceva maret...altceva.
Eu una vad ambitia dorinta constanta de a te autodepasi intelectual,fizic,psihic...

SFATUL MEU:nu va faceti o obsesie"bolnava" care sa va acapareze toata atentia si energia...mai ales pe lungaaa durata,ca pierdeti prea multe din viata de zi cu zi...si totusi,nu renuntati prea usor. Eu nu voi compune niciodata o "Simfonia a 5-a"...dar asta nu inseamna ca nu pot sa am o cultura muzicala si sa le compun copiilor mei cantece de adormit :D

muah-muah!!!

5

de G

2012-05-09 20:00

Draga Clarita,tine-ti comentariile pentru tine te rog,la 20 de ani probabil abia ai invatat sa iti schimbi chiloteii asa ca nu ii critica pe ceilalti care chiar au talent si gandesc cat pentru 100 de persoane. Dupa cate imi dau seama esti genul de om comun,pragmatic care se multumeste cu ce are si nu are un tel in viata. O viata e frumoasa atunci cand te lupti pentru ea si atunci ai nevoie de multa ambitie. Nu vezi ca ne ducem in jos? si asta din cauza oamenilor ca tine care nu vor sa faca ceva frumos cu viata lor si cu a celorlalti? Scuza-ma dar chiar m-a iritat comentariul tau,asa iti educi tu copilul?ceva gen: Mama nu te ambitiona sa inveti sau sa fii mai bun ca e bine asa,mediocru! =))

6

de Bogdan G.

2012-05-10 17:24

G, nu cred ca Clarita a avut intentii atat de rele cand si-a scris parerea. Nu e posibil ca tu sa o fi inteles un pic gresit?


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile

 
Termeni si Conditii de Utilizare