Gândurile mele

,,Gândeşte, căci tot ceea ce vei crea vreodată va începe cu un gând."

Doar nu uita să treci la fapte.

Reflectând asupra noastră

postat de bogdanghiorghiu in 2011-03-28 17:40
Îl găsesc în faţa mea, cuminte.
Îl privesc şi mă priveşte înapoi;
Stăm să vedem cine clipeşte primul
Nimeni în jur, suntem doar noi.

Ciudat, pare convins că mă cunoaşte
Şi îmi aruncă o privire sfidătoare.
Eu îi zâmbesc, el înapoi rânjeşte.
"Sărmanul om, habar nu are..."

Încep să îi aud din gânduri
Încep s-aud ce crede despre mine
Dar ce ascult e prea grotesc
Aşa că mă opresc mai bine.

Apoi devine şi mai agasant
Pe când tăcerea mă înnebuneşte
Iar eu devin mai enervat
De-acel dezgust cu care mă priveşte.

Nu mai rezist, am să cedez
Furiei ce-ncepe a mă cuprinde.
Îmi vine să-l atac, să îl lovesc!
Dar mai degrabă... plec de la oglindă.

Zombi în Paradis

postat de bogdanghiorghiu in 2011-03-18 17:13
Şi aşa e decis
De iubire-am să mor.
Mă iubeşti când ai timp
Te iubesc arzător.
Am avut doar un vis
Şi-acum sunt robul lui
Un zombi în paradis
O umbră a nimănui.

Mă mişti, mă mănânci
Mă vorbeşti, mă respiri.
Mă loveşti, mă săruţi
Mă sfărâmi, mă aspiri.
Mă consumi ca o flamă
Care arde prin lemn.
Degradându-mă-n scrum
Bucuros mă resemn.

Fericirile vechi
Sunt surâsuri ce mor
Fericirea de azi
E-ngropată de-un dor.
Şi-acest dor mă învaţă
Să accept că de acum
Nu mai am nicio viaţă,
Nu mai eu... numai tu...

Ambitia

postat de bogdanghiorghiu in 2011-03-11 17:56
Ştiţi ce sentiment e mai greu decât regretul că nu ai făcut ceva? Regretul că nu ai făcut mai multe cevauri adunate în timp...

Dar ştiţi ce e mai greu decât sentimentul că ţi-ai irosit viaţa? Şi că e prea târziu să iei drumul pe care tu dintotdeauna ai vrut să-l iei, doar că nu ai trecut niciodată la fapte? Eu nu.

Şi mă gândesc că dacă am fi mereu prezenţi şi raţionali, totul ar fi aşa de simplu! Încercăm sau trăim cu gândul dureros că nici măcar nu am încercat. Pff, nici măcar nu o putem numi alegere! Am avea cu toţii numai vieţi împlinite!
Însă nu putem fi mereu prezenţi şi raţionali. Nu suntem roboţi. Din când în când vom fi distraşi, obosiţi sau leneşi. E omenesc. Iar ambiţia... înseamnă doar cât de repede şi des ne reluăm drumul.

"Încearcă, încearcă, şi apoi vezi tu ce-o mai fi...". Da, da, da, am înţeles şi am mai auzit asta înainte. Dar "a încerca" trebuie să fie doar prima parte. Nu trebuie să fie îndeajuns. A doua parte e să reuşeşti. Ce vrei să scrie pe piatra ta funerară?
" Aici se odihneşte (numele tău). A fost un om care a încercat."

E absolut uluitor câţi oameni visează să facă atâtea lucruri fabuloase şi se mulţumesc doar cu încercatul. Îşi consideră visul acela "destul de împlinit" doar pentru că au încercat şi au eşuat.

Eu văd ambiţia ca fiind de două feluri...
Primul fel e ambiţia de faţadă. Şi oau, cât de des o întâlnesc! Cât de mulţi oameni susţin că au atâta ambiţie să facă atâtea lucruri, dar de fapt sunt doar nişte poveşti spuse sinelui şi prietenilor ca să simtă că au un rost în viaţă! Doar nişte metode uşoare şi comode ca să simtă şi ei că sunt speciali!
Că până la urmă cine vrea să fie banal în secolul lui Harry Potter? Toţi suntem decişi să credem că suntem speciali şi că avem un potenţial uriaş care cu siguranţă va fi atins în viitor. De asta au şi atâta succes filmele şi cărţile care exploatează ideea "personajului cu destin măreţ". Că lumea tânjeşte să se identifice cu ele.

Şi ambiţia asta de faţadă se va termina. Cum? Păi va scădea treptat şi va fi înlocuită de o altă concepţie ignorantă, aşa-numitul "realism".
Hai să spunem că un tânăr fotbalist îşi doreşte să fie ca Lionel Messi. La început îşi vede visul absolut "împlinibil", chiar uşor de împlinit. Peste doi ani realizează şi recunoaşte că e mult de muncă, că va fi mai dificil decât credea. Şi în final, peste alţi doi ani va spune că visul lui nu a fost realist în primul rând. Că realist de fapt înseamnă că totul e bine aşa cum e - oricum nu ar fi putut niciodată să îl ajungă pe Messi.
...Ce mai e de spus?

Mă întreb şi eu: cine poate să spună exact ce e realist şi ce nu? Cine poate să îmi jure că ştie tot ce e posibil şi imposibil? Să vină la mine acel om care îmi dovedeşte că ştie ce înseamnă realitate şi ce înseamnă vis absolut imposibil! Şi mă declar umilit şi îi mănânc papucii pe loc!
Există atâtea persoane care îşi zic că ştiu ce e realist şi ce nu şi apoi se autosabotează din cauza asta! Şi ele nu au petrecut nici măcar un minut gândindu-se la adevăratul şi infinit de îngustul sens al cuvântului "imposibil".

Al doilea fel de ambiţie e cea intrinsecă. Care există prin sine înseşi înăuntrul unor persoane norocoase şi "arde" independent de eventualele recompense, obstacole, influenţe sau distracţii. Aceste persoane nu simt nevoia să se laude cu ambiţia lor căci pur şi simplu nu ar fi nişte laude care le-ar da prea multă satisfacţie. Şi se declar mulţumite atunci când văd că au reuşit, nu doar pentru că au încercat. Aceste persoane au admiraţia mea.

Se spune că geniul e 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie. Şi cu puţine lucruri sunt mai mult de acord decât sunt cu fraza asta.

Şi spuneţi voi ce vreţi... dar văitatul cum că nu crezi că ai acel 1% inspiraţie e de fapt doar o scuză să fugi de transpiraţie. O scuză penibilă, dar care îţi spune că e în regulă să rămâi leneş şi neambiţios. Ş-aşa ambiţia nu e realistă.

 
Termeni si Conditii de Utilizare